Nedumerire...

Nu sunt nici acum în cele mai bune...toane - să zicem - sper totuşi să pot fi coerentă în idei...
Mă gândeam, aşa, în mine, legat de propunerea care s-a făcut - eutanasierea câinilor...Oare pe când o propunere de la guvern pentru eutanasierea oamenilor?
În fond, aşa cum sunt câini ai nimănui, sunt şi oameni (bătrăni, copii, handicapaţi, etc) care nu se descurcă singuri şi duc o viaţă - vai mama lor! - cumplită...
Nici pentru ei nu e dispus "statul" să facă ceva concret şi îi consideră inutili şi "povară"...
Aşa cum se spune - deşi imi vine greu să cred că bietele animale atacă şi fac rău neprovocate... - că sunt agresivi câini fără stapân, sunt atâtea cazuri de oameni care atacă, fură, ucid...
Nu vreau, Doamne fereşte, să acuz în bloc - sunt cazuri si cazuri - nici nu sunt de acord cu ideea în sine, dar încercam să fac o paralelă...
În cazul unui om care e ros de boli incurabile, fatale, care nu mai poate îndura durerea şi suferinţa, care nu mai vrea să trăiască, se consideră un păcat dacă se pune problema curmării suferinţei sale - nici în cazul în care el şi-o doreşte nu se acceptă!!!
Oare de ce, în cazul animalelor, nu se consideră a fi păcat sa ucizi?
De ce le place unora să considere a avea dreptul deciziei de viaţă şi de moarte - indiferent de ce formă de viaţă ar fi vorba???