sâmbătă, 5 iunie 2010

Fabulă...

Câinele şi căţelul

de Grigore Alexandrescu

Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.


Martori: Căţelul

14 comentarii:

  1. Oare la cine se gandea Alexandrescu? Prea actuale ii sunt concluziile ca sa le putem ignora. Ideea de egalitate este o utopie pentru care ne zbatem fara a reusi vreodata sa o atingem. Cu cat ne credem mai aproape de ea cu atat constatam cat de iluzorie este...

    RăspundețiȘtergere
  2. Iluzorie, da, dar ideea e sa tindem spre un ideal nu sa ne indepartam de el si sa ajungem la polul opus... :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Clar se potriveste cu epoca actuala. Si nu ma refer numai la politica; social vorbind, egaliatatea este ceruta, dar nu se aplica.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda, dreptatea nu se face niciodata singura...

    RăspundețiȘtergere
  5. servus...
    cat de binevenita aceasta fabula... "lichelele"... sunt aceleasi...
    toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa-i Flavius! Multumesc pentru vizita!

    RăspundețiȘtergere
  7. Corina..esti geniala ca ai postat aceasta fabula..se potriveste cu ferma animalelor a lui Orwell,trist ,dar adevarat,o saptamana insorita!
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am buchisit fabula asta începând cu clasele mici şi tot n-am învăţat nimic din ea!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am avut si eu un post pe tema fabulei. I-am zis "Egalitate dar, nu şi pentru căţei". Nu dau linkul sa nu ajung prin spam.

    Eu am pus-o in relatie cu ceilalti bugetari, aia din companiile de stat.

    Merci de vizita.

    Spor!

    RăspundețiȘtergere
  10. Octavian, geniala nu sunt, doar realista... :(
    Multumesc, la fel si tie!

    RăspundețiȘtergere
  11. Diana, cand nu invatam din greseli, le tot repetam - sper ca nu la infinit...

    RăspundețiȘtergere
  12. Atitudini, inseamna ca suntem mai multi care am "vazut"...
    Merci, la fel!

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu vreau egalitate cu Nataşa, să pot trândăvi la fel ca ea!

    RăspundețiȘtergere