Ma zbat in intunericul cotidianului care ma arunca in deznadejde...
Nu am renuntat inca sa caut - caut cu disperare...
Din pacate ma simt din ce in ce mai obosita...
Prieteni, sunt aici dar "muta" inca - mi-e greu sa ma adun sa insir cuvintele care nu pot descalci noianul de ganduri stranse ghem in mintea mea...
Mi-as dori sa va pot impartasi din suflet pentru suflet, insa sufletul meu e trist...
Mi-as dori sa va spun povesti din lumea mea si sa va intreb: "cum va place?"
Mi-as dori sa tin o pisicuta in brate, poate pe Natasa, sau pe Missi, sau pe Griska, sau pe Serafina, sau pe Chiti, sau pe Sasha, sau pe Pisu, sau pe Sakura, sau pe Luky, sau pe Jazz, sau pe Maya, sau pe oricare dintre cei sapte pisoi sau animalutele Danielei, pentru ca iubesc pisicile, dar iubesc si cainii si mi-as dori sa ma pot plimba cu Piti, sau cu Superja, sau cu Athos, sau cu Maya, sau cu Roxy, sau cu Fox, sau cu oricare dintre animalutele dragi din lume, pentru ca au atat de mult de daruit si nu cer decat dreptul la viata...
Mi-ar place sa scap de micile mizerii si sa traiesc intr-o Romanie normala, sa citesc o carte draga, dar toate sunt talmes-balmes in mintea mea...
Imi ascund fata in intuneric - o simt atinsa de vitriol ... si ma gandesc ca devin perfectionista ca Vania....si atunci mi-as dori sa fiu in cafeneaua lui Lili, sa ma intorc la izvorul viselor, si sa fug din lumea aceasta, care numai a mea nu este, spre o alta, poate ca lumea lui Vanghelis...
Ma gandesc daca sa mai raman sau sa plec, ca intr-o calatorie, dar fara intoarcere...
Ma colinda mereu ganduri care vin si pleaca si mi-as dori sa fiu un scriitor, sa am un loc de iubit, numai al meu, in care sa pot trai frumos iubind viata, animalele si natura...
Nu-mi iese inca - nu azi - poate maine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
Mult succes cu blogul Corina ;)
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereCorina, suntem aici! Oricât am fi de virtuali, suntem lângă tine. Lasă tristeţea şi pe umărul nostru, o vom purta mai uşor! :)
RăspundețiȘtergereDiana
Multumesc, Diana!
RăspundețiȘtergereOricum, citindu-va, chiar daca "tac", imi mai limpezesc ochii si sufletul!
Corina, mulțumim pentru vizite! Serafina e mândră de complimente, Enya mulțumește pentru aprecieri și eu îți doresc o seară foarte bună! :_
RăspundețiȘtergereacuma, că ai adunat cu delicateţe
RăspundețiȘtergereatâţia prieteni aici
doar nu om fi intrat cu toţii
în anul tristeţii, corina
oricum ar fi, lui îi urmează sigur
anul seninătăţii, cel al bucuriei
şi cel al zburdălniciei
pe urmă vin cuminţi
anul zâmbetului liniştit
anul descreţirii frunţilor
şi cel al tandreţii
ne mai aşteaptă
un şir lung de alţi ani
care au fost anume creaţi pentru tine
cu sărbătorile şi însoririle lor
care deşiră încetul cu încetul
ghemul de gânduri
cu neîndemânarea unui copil
care se joacă cu mâţele
anume pentru a-ţi descreţi fruntea
şi a-ţi redescoperi surâsul
Mirela, ma bucur si multumesc si eu de vizita! O sera placuta si voua!
RăspundețiȘtergereLuky, romanticul poet pe care-l stiu! Iti multumesc - mi-ai descretit fruntea in seara asta!
RăspundețiȘtergereCorina, te rog lasa tristetea...Nu trebuie sa uitam nici o clipa sa multumim pentru ce avem la gandul ca poate sa fie si mai rau.
RăspundețiȘtergereDin suflet pentru suflet m-a facut sa incerc ceva ce pare imposibil de realizat. Imi doresc sa aduc lumina- "caut inca lumina" spui si tu. Ajuta-ma sa aduc lumina in ochii de copil si va aparea si in ochii tai lumina. Ai o multime de prieteni reali si virtuali. Nu ai voie sa uiti asta. Asta ar trebui sa te ajute sa gasesti lumina si sa alungi intunericul ce te colinda uneori...
Cu drag, un premiu de la Grişka & comp:
RăspundețiȘtergerehttp://linkping.wordpress.com/2010/04/22/festivitate-de-premiere/
Simona, spune-mi cu ce si, daca imi sta in putere, te ajut!
RăspundețiȘtergereGriska, multumesc, din suflet! :)
RăspundețiȘtergereCorina, suntem aici, aşa cum spune şi Diana. Nu ne-am privit niciodată în ochi unii pe alţii şi poate nici nu vom avea ocazia s-o facem vreodată, dar suntem prietenii tăi şi putem măcar să-ţi ascultăm of-urile şi să-ţi răspundem cu o încurajare sau cu o vorbă bună. Care contează uneori foarte mult... :)
RăspundețiȘtergereViata noastra se poate rezuma intr/o singura propozitie> Ne chinuim astazi asteptand maine un bine care nu va veni niciodata. Suna cam optimist, nu?
RăspundețiȘtergereVero, multumesc mult! Am sa tin minte :)
RăspundețiȘtergereFlorentin, mda - foarte "optimist" dar discutabil...:P
RăspundețiȘtergereMai notez si acum pe ficare agenda si caiet pe care scriu crezul meu de viata, o fraza a lui Rabindranath Tagore, care era intr-un manual - cred ca de romana:
RăspundețiȘtergere"Lectia cea mai importanta pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, ci ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie."
Nu stiu sa-ti spun cum, de ce sau in ce fel, dar stiu sa-ti spun ca intr-adevar depinde de noi si ca eu inca mai incerc sa gasesc reteta ca un alchimist care cauta reteta aurului sintetic...
Nu dispera! Pana la urma lucrurile vor tinde sa aiba sens, poate chiar sensul la care nu te-ai asteptat... Sunt aici, daca vei avea nevoie!
Multumesc, Roxana!
RăspundețiȘtergere